Dezbaterea unei succesiuni poate ridica adevărate probleme atunci când moștenitorii nu se înțeleg cu privire la cotele ce le revin sau atunci când defunctul a dorit să dezmoștenească pe unul/unii dintre ei prin testament.
Pentru a putea culege o moștenire, o persoană trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, și anume:
- să aibă capacitate succesorală, adică să fie în viață în momentul deschiderii succesiunii;
- să aibă vocație la moștenire, adică să facă parte din una dintre clasele de moștenitori prevăzute de Codul civil sau să fi fost desemnată prin testament de către defunct;
- să nu fie nedemnă de a moșteni.
! ! ! Pe lângă îndeplinirea acestor condiții este absolut necesar ca persoana în cauză să își fi exercitat dreptul de opțiune succesorală în sensul ACCEPTĂRII moștenirii, pentru a se consolida definitiv calitatea sa de moștenitor.
De asemenea, moștenitorul are și posibilitatea de a nu accepta moștenirea, renunțând la aceasta printr-un înscris autentic, întrucât conform dispozițiilor art. 1106 Cod civil „nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine”.
Cu privire la termenul în care poate fi exercitat dreptul de opțiune succesorală, acesta este de 1 an și începe să curgă de la data deschiderii moștenirii după defunct.
Anterior datei de 1 octombrie 2011, termenul în care putea fi exercitat dreptul de opțiune era de 6 luni de la data deschiderii moștenirii.
Atunci când dorește să accepte moștenirea ce i se cuvine, persoana în cauză are mai multe posibilități. Astfel, acceptarea poate fi:
- EXPRESĂ, când moștenitorul își însușește acest titlu printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. Facem precizarea că din acest înscris trebuie să reiasă în mod neîndoielnic faptul că el acceptă moștenirea.
- TACITĂ, când moștenitorul face un act sau un fapt pe care nu ar fi putut să îl îndeplinească decât în această calitate.
În ceea ce privește acceptarea tacită a moștenirii, legea nu indică în mod expres actele sau faptele ce pot avea această valoare, ci doar cu titlu exemplificativ indică înstrăinarea drepturilor asupra moștenirii, renunțarea la moștenire în folosul altor moștenitori.
De asemenea, în practica instanțelor judecătorești s-a reținut că reprezintă acte de acceptare tacită a moștenirii: cultivarea terenurilor rămase de pe urma defunctului, reparațiile și îmbunătățirile efectuate la o casă a defunctului, mutarea moștenitorului în casa aparținând defunctului, plata impozitelor datorate statului cu privire la bunurile ce compun masa succesoarală, demolarea unor construcții, încasarea unor creanțe de la debitorii defunctului, introducerea unor acțiuni în justiție etc.
! ! ! Este important de reținut că actele efectuate de moștenitor, care au caracter provizoriu, nu reprezintă acte de acceptare tacită. Spre exemplu, vânzarea unor produse perisabile ori supuse stricăciunii, vânzarea unor bunuri a căror conservare ar fi mult prea oneroasă, în raport cu valoarea masei succesorale, sau vânzarea unor bunuri despre care moștenitorul avea reprezentarea greșită că îi aparține.
Dacă cele două feluri de acceptare sunt făcute voluntar de către moștenitor, Codul civil prevede acceptarea FORȚATĂ a moștenirii, ca o ”pedeapsă” pentru conduita sa.
Astfel, este cazul actunci când moștenitorul a sustras ori a ascuns bunuri din masa succesorală sau a ascuns o donație supusă raportului sau reducțiunii, cu intenția de a-și însuși aceste bunuri în dauna celorlalți moștenitori.
Trebuie menționat faptul că în acest caz moștenitorul va fi ținut să plătească sarcinile și datoriile moștenirii, proporțional cu cota ce i se cuvine, și din bunurile sale proprii, în cazul în care bunurile moștenirii nu sunt îndestulătoare.
Astfel, pentru a putea dobândi o moștenire, este absolut necesar să vă exercitați dreptul de opțiune în termenul de 1 an de la data deschiderii moștenirii.