Ce este clauza de neconcurență?
Contractul individual de muncă este unul complex și conține clauze obligatorii (obiect, durată, locul muncii, salariul, etc.), dar poate cuprinde și clauze facultative precum clauza de confidențialitate, clauza de neconcurență, clauza de mobilitate, clauza de formare profesională, clauza de proprietate intelectuală, clauza de obiectiv.
Clauza de neconcurență presupune că salariatul este obligat ca după încetarea contractului de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său pe o anumită perioadă de timp, în care va primi o indemnizație.
Care sunt condițiile pe care trebuie să le respecte clauza de neconcurență?
Clauza de neconcurență poate fi inserată în contractul de muncă la momentul încheierii acestuia sau pe parcursul executării, prin negocierea ei de către angajator și salariat.
Clauza trebuie să fie formulată într-un mod clar, cât mai concret și să prevadă activitățile interzise, cuantumul indemnizației de neconcurență, perioada pentru care își produce efectele, aria geografică unde se interzice prestarea activității și terții în favoarea cărora nu ai voie să lucrezi.
- Indemnizația de neconcurență se plătește pe toată perioada de neconcurență.
Cuantumul efectiv al indemnizației nu are limită superioară, dar nu poate fi mai mic de 50{b68ff04df9cec8d6c373f05c0bd39e2d4a3ed370250765ea498c0372cacac217} din media veniturilor salariale brute ale salariatului în ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului. Dacă durata contractului e mai mică de 6 luni, referința o reprezintă media veniturilor salariale brute de pe durata contractului de muncă.
- Perioada pe parcursul căreia clauza de neconcurență își va produce efectele poate fi de maxim 2 ani de la data încetării contractului de muncă.
- Aria geografică în care fostul angajat nu va putea defașura activităţi de natura celor desfăşurate la fostul angajator (spre exemplu, un oraș, un judeţ, o zonă regională etc.) trebuie prevăzută expres. Zona îi care îi este interzis fostul salariat să desfășoare activitatea de neconcurență nu trebuie să ducă la o restrăngere a dreptului la muncă, astfel că nu poate fi stabilit un stat întreg ca arie geografică a clauzei de neconcurență.
- Activităţile care se interzic sunt cele pe care salariatul le presta la fostul său angajator. Astfel, dacă salariatul îşi schimbă complet domeniul de activitate și încheie un contract de muncă cu un competitor al fostului angajator nu înseamnă că a încălcat clauza de neconcurență.
Exemplu: Un secretar la o societate de transport de mărfuri părăseşte compania la care lucrează, mutându-se la o altă societate de transport de mărfuri concurentă, însă pe o poziţie de jurist; activitatea juridică prestată în noua companie nu vine în concurenţă cu activitatea prestată anterior în calitate de secretar, astfel că nu poate fi ţinut de clauza de neconcurenţă (chiar dacă noul angajator este un concurent al fostului angajator).
- Terții cu care nu poate fi încheiat un contract de muncă pot să fie nominalizaţi, însă în cazul imposibilităţii indicării denumirii lor exacte aceștia pot fi definiţi şi prin stabilirea unor referinţe suficient de clare şi definitorii (spre exemplu, „societăţile comerciale din domeniul de activitate transport de mărfuri cu o cifră de afaceri peste 50.000 lei”).
În concluzie, având în vedere natura acestei clauze, este importantă stabilirea unei formulări cât mai complexe şi precise a acesteia, care să permită îndeplinirea obligaţiilor de către fostul salariat în condiţii rezonabile. Utilizarea unei formulări generale a clauzei de neconcurență poate duce la constarea lipsei de efecte a acesteia, fapt ce poate cauza prejudicii în anumite situații atât salariatului, cât și angajatorului.
Clauza de neconcurență reprezintă un rezultat al negocierilor părţilor contractului individual de muncă, dar legea permite controlul jurisdicțional al acesteia. Astfel, la sesizarea angajatului sau a inspectoratului teritorial de muncă, instanţa poate interveni şi diminua efectele acestei clauze speciale. Intervenţia instanţei este absolut necesară în cazurile în care deşi legală, clauza este abuzivă.